Am inceput descrierea plantelor medicinale cu…urzica. Nu intamplator. De-a lungul timpului, atat din experienta proprie cat si din discutiile cu alte persoane am ajuns la concluzia ca urzica este intr-adevar un panaceu universal.

Inainte de a trece la descrierea amanuntita a acestei plante as dori sa va retin atentia cateva minute cu o scurta povestioara despre bunica mea. Ei bine, bunica mea din partea mamei, pe vremea cand avea in jur de patruzeci de ani s-a imbolnavit foarte tare. Din ce am inteles de la ea, medicii nu au vrut sa-i spuna exact despre ce era vorba. Toate acestea se petreceau in anii ’50 si  tehnologia medicala nefiind atat de dezvoltata ca in ziua de astazi, in mod sigur boala a fost descoperita intr-un stadiu destul de avansat. Cert este ca bunica mea slabise foarte mult, aproape 20 de kilograme in cateva luni si se simtea din ce in ce mai rau. In aceasta faza, o femeie foarte batrana din satul ei, i-a spus – „Sofia, de ce nu incerci tu, mama, cu urzici…Asculta bine ce iti spun. Un an de zile sa nu mananci nimic altceva decat urzici si sa nu bei nimic altceva decat ceai de urzici si apa de izvor. Dupa un an de zile o sa fii din nou sanatoasa.” Bunica mea a avut incredere in vorbele acelei femei varstnice, renumita in zona pentru cunostintele ei in materie de plante de leac. Asadar,  fiind sfarsit de primavara, s-a pus pe cules. Locuind la munte, gasea urzici mari si frumoase peste tot. Intreaga vara a uscat urzici pentru iarna. Mama mea isi mai aminteste cateodata de zecile de buchete de urzici atarnate peste tot la uscat si spune razand: „Decorata in acest fel, casa noastra era unica. Totii copiii erau curiosi sa vina la noi si sa vada urzicile. Manunchiurile de urzici devenisera deja o atractie.”  Astfel un an intreg bunica mea a mancat numai urzici, timp in care a inceput sa se simta din ce in ce mai bine. Dupa un an de zile a plecat la oras, pentru a fi consultata. Medicul, care cu un an de zile in urma o externase din spital, a ramas consternat, cand a vazut-o pe bunica mea. El a consultat-o amanuntit si a intrebat-o: „Ce ati facut in acest an? Vreau sa-mi spuneti exact, cu lux de amanunte, ce ati facut. Acum un an eu v-am trimis acasa, fiindca din punct de vedere medical, nu mai puteati fi tratata. Iar dumneavoastra dupa un an de zile, intrati in cabinetul meu complet insanatosita!”. Bunica i-a povestit ce a facut, iar medicul i-a multumit pentru aceste informatii. Bunica mea a dus in continuare o viata sanatoasa, fara probleme medicale majore si a ajuns pana la venerabila varsta de 92 de ani, fiind lucida pana in ultima zi a vietii ei.

Cand am inceput sa studiez plantele medicinale, mi-am amintit de aceasta istorioara, pe care bunica mi-a spus-o de multe ori in copilarie. Acest lucru m-a determinat sa incep sa „sap mai adanc” pentru a afla informatii mult mai extinse despre urzica. In urma „investigatiilor” mele am ajuns la concluzia  ca urzica isi merita cu adevarat numele de regina plantelor de leac. Acesta este motivul pentru care am astazi in gradina mai multe tufe de urzici. Si oriunde vad ca rasare o noua tufa am grija sa o protejez si sa-i ofer conditii ideale de dezvoltare. Astfel, ma asigur ca am toata vara urzici proaspete la indemana. Am postat la inceputul acestui articol o poza cu urzici din gradina mea.

Ma voi stradui in cele ce urmeaza sa fac o recenzie cat mai amanuntita asupra acestei minunate plante autohtone. Sper sa va foloseasca aceste informatii, pe care le-am adunat laolalta in urma unui studiu personal foarte atent.

URZICA ( in latina Urtica dioica)

Descriere

Urzica este o planta erbacee, perena, care face parte din familia Urticaceae. Ea este intalnita foarte frecvent pe langa garduri, ziduri, drumuri, la liziera padurii, pe langa case, grajduri si cursuri de apa, avand un areal foarte larg, de la campie si pana in zona alpina. Are radacini subtiri si mici, atasate de un rizom cilindric, lung si ramificat. Are o tulpina ce poate depasi 1,30m, acoperita cu peri urticanti (care produc reactii la nivelul pielii, daca sunt atinsi). Frunzele sale sunt opuse, ovalate, ascutite la varf si dintate, acoperite pe ambele fete cu peri urticanti. Florile sunt unisexuate, dispuse in panicule la axila frunzelor dinspre varf. Fructele sunt nucule ovale, verzi. Este o specie mezoterma (care prefera regiunile cu temperaturi medii). Traieste atat in plin soare cat si in semiumbra (in gradina mea, am o tufa care creste chiar sub coroana bogata a unui copac). Se dezvolta bine pe soluri revene pana la jilave, bine incarcate cu azot, cu pH intre 6-7,2.

Istoric

Urzica era bine cunoscuta oamenilor inca din vechime. Dovezi ale folosirii urzicii au fost descoperite in situri arheologice datand din epoca bronzului. Daco-getii utilizau urzica atat ca aliment cat si ca planta de leac. Mentiuni despre folosirea acestei plante se gasesc in multe tratate medicale in limba latina, de pe vremea Imperiului Roman. De fapt insasi numele ei vine din aceasta limba, de la cuvantul urere, care inseamna a arde, cu referire la reactiille care apar pe piele in momentul in care atingem urzica. Soldatii romani practicau asa numita „urzicare”. Aceasta consta in lovirea cu urzici proaspte a picioarelor dureroase si obosite in urma marsurilor indelungate. Aceasta intrebuintare (urzicarea) a fost confirmata si in practica triburilor de indieni din Ecuador, precum si cea a nativilor americani din America si Canada. Mai mult decat atat Petronius, faimos autor roman contemporan al imparatului Nero, sustine in scrierile sale, ca „urzicarea barbatilor de la ombilic in jos creste virilitatea”. Romanii mai practicau „urzicarea” in cazul paraliziilor anumitor membre sau portiuni ale corpului.

In papirusurile egiptene este mentionata folosirea ceaiului de urzica pentru diminuarea durerilor in artrita si crizele de lumbago. Grecii foloseau urzica in alimentatie si in tratarea diferitelor afectiuni. Hipocrate (aprox. 460-370 iCh) descrie nu mai putin de 60 de remedii continand urzica. In sec. II dCh, Galenus –  medic grec, recomanda in lucrarea sa De Simplicibus folosirea urzicii ca remediu „diuretic, laxativ, in menstruatii abundente, in boli de splina, pleurezie, pneumonie, astm si epistaxis (sangerari nazale)”. Apuleius Platonicus (cca 400 dCh) in cartea sa Herbarium Apuleius, sugereaza folosirea urzicii impreuna cu canepa, in tratarea frigului de dupa arsuri si socuri si a urzicii in sine in tratarea ranilor reci. In secolele urmatoare exista mentiuni ale folosirii urzicii in tratarea constipatiei si uscaciunii (probabil a pielii si mucoaselor). Un text botanic anglo-saxon datand din sec X, indica urzica drept una dintre cele 9 ierburi folosite in combaterea raului.

In sec XVI, herbalistul John Gerard, mentioneaza folosirea urzicii ca antidot in otravire iar in sec XVII, astrolologul si fizicianul Culpeper sugereaza folosirea unui amestec de urzica, apa si miere pentru gargara in cazul infectiilor gurii. In sec XIX, Phelps Brown indica folosirea urzicii ca tonic si diuretic, antihemeroidal, impotriva litiazei urinare, iar la copii impotriva diareei si a eczemelor. Poetul englez Campbell se plange intr-una din scrisorile sale de „prea putina atentie acordata urzicii” de catre semenii sai. Urzica a fost folosita dintotdeauna in special ca tonic si intaritor. Numeroase culturi mentioneaza folosirea urzicilor proapsete in special primavara pentru tonifierea si revigorarea organismului. Femeile popoarelor native nord americane foloseau sucul de urzica in travaliu pentru a declansa nasterea. Varfurile proaspete de urzica erau mestecate intre dinti pentru a relaxa musculatura in timpul nasterii. Infuzia de urzica era folosita pentru a stimula lactatia. Urzica era folosita pentru regenerarea sangelui, pentru combaterea anemiei si a scorbutului. Ascetul Milarepa a supravietuit zecilor de ani de izolare, consumand nimic altceva decat urzica. Pictorul german Albercht Durer (1471-1528) a pictat un inger tinand in mana un fir de urzica, indreptandu-se catre tronul Domnului, pentru ca Acesta sa o binecuvanteze.

Urzica a fost implicata de-a lungul timpului inclusiv in diverse ritualuri, practici oculte si mituri. Iata cateva dintre acestea

– purtata in buzunar il fereste pe purtator de traznete;

– plasata intr-o incapere, fereste de rau pe cei ce locuiesc in ea;

– febra dispare, daca in timp ce este smulsa o urzica din radacini, familia rosteste numele celui bolnav;

– extractul distilat din florile de urzica alba „face inima fericita si inveseleste spiritul”.

De pe urma urzicii beneficiaza si animalele. Urzica se administreaza vacilor pentru cresterea productiei de lapte. Pentru stimularea ouatului se hranesc gainile si curcile cu urzica tocata amestecata cu tarate. Porcii hraniti cu urzica, cresc mai sanatosi si mai vigurosi.

Inca din epoca bronzului din urzica au fost extrase fibre textile (poza din stanga). In Danemarca au fost descoperite giulgiuri din fibre de urzica datand din acea perioada. Europenii si nativii americani au folosit de-a lungul timpului fibrele de urzica pentru a realiza panze pentru corabii, saci, funii, plase de pescuit. In timpul primului razboi mondial, datorita penuriei textile, germanii au folosit fibrele de urzica pentru a realiza uniforme. Uniformele militare din acea vremea au fost confectionate din 85% fibre de urzica.

Urzica era folosita in colorarea fibrelor textile inca din vechime. La inceputul celui de al doilea razboi mondial, guvernul britanic a facut un apel pentru culegerea a 100 de tone de urzici in vederea folosirii lor pentru a vopsi uniformele militare in culori de camuflaj. La ora actuala ea este folosita in industrie pentru calitatile sale tinctoriale, in special la vopsirea fibrelor naturale. In Germania, extractul de urzica a fost folosit ca si colorant alimentar pentru alimentele conservate.

Compozitie

Cand am inceput sa studiez urzica, un lucru cu totul si cu totul incredibil mi-a atrans atentia. Aproape ca nu-mi venea sa cred. Ei bine iata ce am aflat. Urzica are in compozitia sa TOTI AMINOACIZII ESENTIALI. Multa vreme am crezut ca doar soia, canepa si quinoa sunt surse vegetale de proteina completa, dar spre surprinderea mea am aflat ca si micuta urzica ne ofera acelasi lucru. Pentru ca toata lumea sa inteleaga ce insemana acest aspect, voi incerca sa explic succint despre ce este vorba. Organismul uman are posibilitatea de „a fabrica” aminoacizi (aminoacizii sunt „caramizile” din care sunt construite proteinele). Exista insa noua aminoacizi esentiali (izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofan, valina, histidina) pe care corpul nostru nu ii poate sintetiza, asadar acestia trebuie adusi in corp prin alimentatie. Acesti noua aminoacizi au roluri foarte importante in organism, motiv pentru care este imperios necesar sa avem mese cat mai echilibrate din punct de vedere proteic. Pentru cei care consuma carne nu este o problema. Insa pentru vegetarieni aceasta este o mare provocare, deoarece ei trebuie sa combine sursele vegetale de proteina astfel incat sa aiba la masa proteina completa (adica alimente ce contin toti cei noua aminoacizi esentiali). Mai multe amanunte despre proteine de origine vegetala gasiti aici.

Dar de ce este oare important faptul ca urzica are toti cei noua amino-acizi esentiali? Deoarece ea este ideala pentru monoalimentatie, pentru curele de detoxifiere, pentru a fi consumata in perioadele de post, pentru cei care sunt vegetarieni si inca multe alte motive. Sa ne gandim numai la cati oameni bolnavi au nevoie de cantitati insemnate de aminoacizi esentiali din surse alimentare cat mai usor digerabile (soia si quinoa pot fi mai greu de tolerat de catre cei care au probleme digestive). Urzica este cea mai usor de digerat sursa alimentara de aminoacizi! Ea poate fi consumata perioade lungi de timp, fara a fi nevoie sa consumam in paralel produse de origine animala. In plus, frunzele uscate au peste 40% proteine de cea mai buna calitate. Afland toate acestea, am inteles cum a putut bunica mea sa supravietuiasca un an intreg consumand numai urzici.

In afara de substante proteice, urzica mai contine amine, glucide, steroli, cetone, substante grase, uleiuri volatile, vitamine, clorofila, minerale. Substanta urzicanta din perii de urzica este formata din acid formic, o toxalbumina si o enzima. De fapt, ca o curiozitate, urzica se pare ca nu irita mainile daca este culeasa cu o miscare de jos in sus, deoarece ea prezinta peri urzicanti numai pe suprafata anterioara (partea orientata in sus) a frunzelor.

Radacina de urzica a fost studiata extensiv, astfel s-a descoperit ca aceasta contine amidon, guma, albumina, zaharuri si doua rasini. Histamina, acetilcolina, colina, si serotonina sunt de asemenea prezente. Ea mai contine steroli, glicozide ( inclusiv 3-beta-sitosterina), scopoletina (o cumarina) si homovanilil alcool. De asemenea s-a mai descoperit in radacina de urzica o fractiune polizaharidica imunologic activa, in timp ce anumite extracte de radacina au fost cercetate pentru efectul lor inhibitor asupra aromatazei, o enzima cheie in metabolismul hormonilor steroizi. Multe componente active, cum ar fi: fitosteroli, triterpene pentaciclin, cumarine, ceramide si acizi graşi,  au fost izolate din fracţiunea lipofila. In fractiunea hidrofila au fost identificate sase izoleucine, o aglutinina ce a primit numele de aglutinina dioica, precum si cateva polizaharide, aceste substante avand o importanta farmacologica foarte mare.

FOLOSIREA URZICII CA PLANTA DE LEAC

Fiind o adevarat regina a plantelor de leac, urzica poate fi folosita in diferite afectiuni, ea avand multiple roluri in organism, dintre care:

1. DETOXIFIANT – prin stimularea diurezei, fluidificarea sangelui, a secretiilor bronsice etc

2. ANTI-ANEMIE – atat prin aportul direct de fier si alte minerale esentiale dar mai ales prin stimularea hematopoezei. Urzica actioneaza direct asupra mecanismelor de producere atat a globulelor rosii cat si a celor albe. Iata de ce, pe langa rolul antianemic, urzica stimuleaza imunitatea , avand rol IMUNOMODULATOR.

3. ELIMINATOR PUTERNIC DE ACID URIC – mobilizeaza acidul uric din tesuturi si favorizeaza eliminarea acestuia pe cale renala. Favorabila in GUTA

4. STIMULATOR AL SECRETIILOR: GASTRICA, PANCREATICA, BILIARA si INTESTINALA. STIMULATOR AL PERISTALTISMULUI INTESTINAL Datorita acestor calitati urzica este un extraordinar digestiv, putand fi consumata atat inainte cat si dupa mese pentru stimularea digestiei.

5. ANTITUSIV, STIMULATOR AL SECRETIILOR BRONSICE, urzica este favorabila in diferite afectiuni resiratorii: tuse, bronsite. astm etc.

6. GALACTOGOG – stimuleaza secretia lactata la femeile care alapteaza

7. ECHILIBRANT GLICEMIC – urzica are atat principii hipoglicemiante cat si hiperglicemiante fiind indicata in dereglarile minore ale secretiei pancreasului endocrin.

8. HEMOSTATIC – opreste atat sangerarile macroscopice cat si pe cele oculte. Folosita regulat si in amestec cu alte plante specifice fiecarui aparat, ea este recomandata intr-o gama larga de sangerari.

9. REGENERANT AL TESUTURIILOR SI CICATRIZANT – urzica favorizeaza inchiderea ranilor si refacerea epiteliului.

10. ANTIFEBRILA – scade temperatura corpului in starile febrile

11. ANTIDIAREICA – combate inflamatiile mucoasei digestive

12. ANTIHELMITICA – combate viermii intestinali prin dereglarea metabolismului acestora.

13. ANTIINFECTIOASA – determina disparitia proceselor infectioase fara aparitia puroiului. Indicata in mod deosebit in ACNEE.

14. ROL REMINERALIZANT SI VITAMINIZANT – prin gama larga de vitamine, minerale si oligoelemente pe care le contine

15. ANTIEDEMATOASA – combate edemele prin stimularea diurezei.

16. TONIC CAPILAR – tonifica peretele vaselor de sange de calibru mic

17. COMBATE MATREATA

18. PUTERNIC RECOMANDATA IN AFECTIUNI RENALE, ALE PROSTATEI SI VEZICII URINARE

Cum se foloseste urzica

1. SUCUL PROASPAT – cea mai eficienta forma de a folosi urzica este sucul proaspat extras. In acest scop se aleg urzicile, se spala foarte bine, ultima data cu apa plata.  Apoi, inca avand apa pe ele, se introduc in storcatorul special de verdeturi (stoarcatoarele pentru iarba de grau sunt cele mai bune). Se consuma simplu sau diluat cu apa plata sau alte sucuri proaspat extrase ( de exemplu suc de morcov sau de mere). Sucul se bea dimineata pe stomacul gol, in cure de cel putin 7 zile.

2. MACERATUL DE URZICI – varfurile de urzici tinere (sau urzici uscate – de exemplu ceai de urzici bio de la plafar), se lasa la macerat in apa plata la temperatura camerei timp de 3-6 ore. Dupa acest interval, se strecoara si se consuma lichidul rezultat. Se beau 2-3 cani pe zi, cu cel putin 30 de minute inainte de mesele principale.

3. PULBEREA DE URZICI – se culeg primavara urzici tinere care se lasa la uscat. Dupa ce s-au uscat foarte bine se depoziteaza in pungi de hartie. Cand aveti nevoie de pudra, se ia o cantiate din urzicile uscate si se rasneste in rasnita de cafea bine curatata. Se ia 1 lingurita de pulbere inainte de mesle principale cu cel putin 30 de minute. Pulberea se tine sub limba 5-10 minute dupa care se inghite cu multa apa plata.

4. CEAIUL DE URZICI – cea mai simpla forma de a folosi urzicile este sub forma de infuzie sau decoct. Pentru infuzie se pune intr-o cana 1 lingura de urzici uscate si se toarna deasupra apa fierbinte (250 ml). Se lasa la infuzat minim 15 minute. Decocotul se prepara prin fierberea acleleiasi cantitati de apa si urzici timp de cateva minute. Atat infuzia cat si decoctul se administreaza pe stomacul gol.

5. TINCTURA DE URZICI  – se umple o sticla inchisa la culoare cu urzici proaspete. Se toarna alcool ecologic de 40 de grade pana se umple sticla. Se lasa la macerat doua saptamani, agitand in fiecare zi de mai multe ori. Dupa doua saptamani, se strecoara iar lichidul rezultat de depoziteaza in sticlute inchise la culoare in locuri racoroase. Se administreaza pe stomacul gol, cate 1 lingurita de tinctura dizolvata in 1 pahar de apa plata.

6. URZICILE PROASPETE – pare ciudat dar pana nu incercati nu o sa credeti. Se culeg urzici proaspete primavara, si dupa ce se spala temeinic se toaca marunt si se adauga in salate. Odata maruntita, urzica nu mai „inteapa”.

7. URZICATA – este o bautura fermentata exceptionala cu gust de ananas, care contine numai urzica , lamaie, zahar brun si apa. Se prepara exact ca reteta de socata iar rezultataul este uimitor. Acum 15 ani am primit aceasta reteta de la o doamna din Moldova. Nu am crezut pana nu am incercat. Si credeti-ma am ramas uimita de gustul ei delicios care se aseamana cu ananasul. Copiii vor bea aceasta bautura miraculoasa fara probleme.

1. florin Says:
   septembrie 16th, 2015 at 9:29 pm

   Buna ziua ,
   va rog puteti sa-mi trimiteti reteta de la urzicata.?
   Multumesc



2. admin Says:
   septembrie 16th, 2015 at 10:01 pm

   Urzicata se prepara exact ca socata, doar ca in loc de flori de soc, se pun urzici exact in aceeasi cantitate. Retetea pe care am primit-o nu avea cantitati. Erau descrise ingredientele si faptul ca se prepara exact ca socata. Eu am incercat mai multe retete de urzicata de atunci si toate au iesit foarte bune.